Gata cu scuzele! – Rachel Hollis

Rachel Hollis a vazut prea multe cazuri in care femeile nu-si valorifica in intregime potentialui. Chiar daca inima le indeamna sa faca mai mult, teama de situatiile jenante, de a nu fi perfecte sau de a nu se ridica la jnaltimea asteptarilor le

in Gata cu scuzele!, Rachel Hollis trage un semnal de alarma. Stie multe femei au fost invatate sa se autodefineasca prin prisma altora – fie ca sotie, mama, fiica sau angajata – in loc sa invete sa-si asume cine sunt si ce vor.

Indemnandu-le pe femeile de pretutindeni sa nu-si mai abandoneze visurile, Hollis identifica scuzele la care trebuie sa renunti, comportamentele si deprinderile pe care sa le adopti pe drumul spre dezvoltarea personala si increderea in sine.

“Nici nu e de mirare ca sunt atatea femei care-mi scriu ca s-au pierdut pe ele insele! Sigur ca s-au pierdut! Daca-ti traiesti viata doar pentru a le face celorlalti pe plac, uiti ce anume te face pe tine tu. Dar daca inca nu ti-ai gasit partenerul de viata sau n-ai nicio dorinta de a face copii? Nu esti decat o femeie de nimic pentru ca nu exista nimeni pentru care sa fii buna?

Nu. Sigur ca nu. Esti o fiinta care are propriile sperante si dorinte, scopuri si visuri. Unele sunt foarte mici (“Vreau sa scriu poezie”), altele sunt imense (“Vreau sa creez o companie de milioane de dolari”), dar toate sunt ale tale si sunt valoroase pur si simplu pentru ca tu esti valoroasa. Ai voie sa-ti doresti mai mult pentru tine insati din unicul motiv ca te face fericita. N-ai nevoie de permisiunea nimanui si evident ca nu trebuie sa te bazezi pe sprijinul nimanui drept catalizator pentru a ajunge unde iti doresti.

Din pacate, multe femei sunt preocupate de ce-ar crede lumea despre obiectivele pe care si le-au stabilit pentru ele insele. Asa ca, in loc sa si le urmeze, isi lasa visurile sa moara. Sau le urmeaza in secret, ori mai rau – cu sentimentul enervant ca i-au dezamagit pe cei din jur fiindca fac ceva pentru ele in loc sa faca pentru ceilalti. Traiesc cu vina, rusine si frica. Ce-ar fi daca inceteaza sa mai fie o posibilitate cat de mica dintr-un colt al sufletului si devine in mintea lor o litanie de invinuiri. Dar daca dau gres? Dar daca o sa rada de mine? Dar daca e o pierdere de vreme? Dar daca o sa fie furiosi pe mine? Dar daca o sa creada ca sunt avida? Dar daca irosesc tot acest timp pe care altfel l-as fi putut petrece cu familia mea?