Darul iubirii. Profetul, Nebunul, Nisip si spuma, Gradina Profetului, Portret in penita, Deschizatorul de drumuri – Kahlil Gibran

Desi Gibran s-a considerat intotdeauna pictor si nu scriitor, celebritatea si-o datoreaza aproape in intregime cartilor sale.

Reconcilierea celor doua inclinatii, literara si artistica, care si l-au revendicat fiecare pentru sine, s-a realizat totusi in opera lui scrisa, caci Gibran a scris ca si cum ar fi pictat. Chiar daca putin numeroase, povestirile lui pline de viata precum si „poemele in proza” au avut o influenta considerabila in epoca. Limbajul sau este simplu si colocvial, dar intotdeauna grav, iar daca inspiratia sa are neindoielnic radacini in traditie, cum bine observau exegetii sai arabi, stilul si „tusa scriiturii” raman puternic marcate de cultura occidentala.

Darul Iubirii reuneste cele mai cunoscute opere ale lui Kahlil Gibran:

Profetul – este cartea care i-a adus lui Gibran o notorietate mondiala. Generatii intregi de cititori o vor considera, impreuna cu Mary Haskell, „cartea cea mai plina de iubire din cate s au scris vreodata”.

Nebunul – este o colectie de parabole publicata prin curajul si viziunea tanarului editor Alfred Knopf din New York – cel care il va sfatui sa si schimbe numele din Khalil in Kahlil, pentru o pronuntie corecta in limba engleza.

Portret in penita – reda cu ajutorul catorva scrisori din putina corespondenta purtata intre Gibran si Mary Haskell, muza sa, infiriparea unui delicat simtamant de afectiune intre doua persoane apartinand unor culturi diferite.

Deschizatorul de drumuri – este o colectie de cugetari si meditatii asupra destinului omului.

Nisip si spuma – o colectie de parabole si aforisme.

Gradina profetului – aparuta postum, este scrisa in prelungirea Profetului si ca o incununare a acestuia.

Opera lui este formatoare de constiinta intrucat Gibran ne indeamna neincetat sa redescoperim partea spirituala a vietii; mai presus de toate, el ne aminteste, intr-un mod emotionant, ca omul este dator sa lupte neobosit pentru libertatea si demnitatea sa, ca sufletul se imbolnaveste in lipsa frumusetii si a iubirii.