A mea e razbunarea – Marie Ndiaye

Autoare distinsă cu premiile Femina și Goncourt

Avocata Susane, o femeie în vârstă de 42 de ani și fără mari reușite profesionale, s-a stability de curând la Bordeaux. Nu și-a imaginat niciodată că ar putea pleda într-un proces penal. Și totuși, într-o zi primește vizita misteriosului Gilles Principaux, care o roagă s-o reprezinte în instanță pe soția lui, acuzată că și-a ucis cei trei copii. Dar cine este acest bărbat, despre care avocata Susane are impresia că e băiatul care i-a bulversat viața în urmă cu 32 de ani?

O scriitură originală și complexă, ce reușește să ne conecteze automat la fluxul intim al gândurilor – acele voci interioare de care adesea nici nu ținem cont, nu le conștientizăm, nu vorbim despre ele, dar le lăsăm să ne vorbească și să ne poarte până în cele mai întunecate zone ale inconștientului –, o poveste în care accentual nu cade pe firul evenimentelor, ci pe felul în care ele se reflectă în conștiința personajului principal.

„Marie Ndiaye descrie magistral abisul care ne locuiește pe fiecare.” – Le Monde

„Marie NDiaye a scris un roman labirintic, ale cărui personaje nu se dezvăluie niciodată pe de-a-ntregul. Însuși titlul rămâne o enigmă: a cui e, în fond, răzbunarea?” – Le Point
„Romanul lui Marie NDiaye este totodată un thriller captivant și un mare roman social.” – Le Figaro Littéraire

„Marie NDiaye ne oferă o poveste întunecată și profundă despre memorie și identitate, în care pasiunea se învecinează cu moartea.” – La Croix

„În literatură, în artă, îmi place sugestia, ambivalența.” – Marie Ndiaye

Despre autor

Marie NDiaye, născută în 1967, este o romncieră și scenaristă franceză. Crescută de mama sa, a început să scrie la 12 ani. Primul său roman, Quant au Riche Avenir, a fost publicat când Marie Ndiaye avea 18 ani. Rosie Carpe (2001) a câștigat Premiul Femina, iar Papa Doit Manger a fost a doua piesă de teatru scrisă de o femeie, care a fost inclusă în repertoriul Comediei Franceze.

De aceeași autoare, la Editura Trei au apărut romanele Șefa și Trei femei puternice, distins cu Premiul Goncourt (2009) și nominalizat la Booker Prize.